21 august 2006

Interviu in GAZETA DE BISTRITA


Col. Ioan Ceşa Şef de stat major al Centrului Militar Judeţean



Şeful de stat major al Centrului Militar Judeţean, colonelul Ioan Ceşa, iese luna aceasta la pensie după o carieră militară de 34 de ani. A pornit de jos şi a urcat treptele milităriei rând pe rând. Fascinat de cuvintele lui Napoleon “fiecare soldat poartă în raniţă bastonul de mareşal”, a cunoscut armata înainte şi după 1989. Prin mâinile lui au trecut sute de soldaţi luaţi în armată de voie sau de nevoie. În interviul acordat GAZETEI, acesta susţine că nu era momentul ca România să renunţe acum la stagiul militar obligatoriu şi declară că, dacă ar fi să o ia de la început cu datele pe care le deţine în prezent, şi-ar alege o altă carieră.

“În Şcoala Militară am avut şi eu sector la WC-uri şi n-am murit pentru asta!”
Reporter: - Aţi ales sau aţi fost ales de cariera militară?

Ioan Ceşa: - Am intrat în armată în 1972. Am acum 34 de ani de carieră militară. Practic, la vremea când am ales eu cariera militară nu ştiam nimic despre armată. Sunt fiu de ţăran din Salva şi n-am avut precedent de militărie în armată. Nici măcar pe tata, care nu a satisfăcut stagiul militar. Am fost determinat să intru în armată de televizor. După evenimentele din 1968, cu intrarea sovieticilor în Cehoslovacia, am văzut armata la televizor, i-am văzut pe ai noştri. Am auzit ţăranii vorbind în sat, pe şanţ, cum că la noi ruşii nu pot să intre veci, pentru că avem o armată neînfricată. Aşa m-am decis. La liceu ni s-au prezentat avantajele şi dezavantajele carierei militare, iar eu, neştiind nimic despre armată, mi-am ales această carieră. Nu am spus nimănui, nici măcar părinţii nu au ştiut că mă duc în armată decât după ce am intrat la Şcoala Militară. Practic, am ajuns acolo şi le-am trimis hainele civile acasă. Aşa au aflat. Taică-mi-o ar fi vrut să fac o profesională, să mă facă “om”, să am o meserie. Ăsta a fost deci factorul determinant: evenimentele din 1968, văzute la unul din televizoarele din sat.
Rep. – Care a fost impactul?

I.C. – Dur. Când am intrat în unitatea şcoală, primul lucru pe care ni l-au făcut a fost să ne tundă zero, apoi ne-au dezbrăcat şi ne-au dat cu DTT. Cu toate că eram în şcoala militară. Dar în rest nu mi s-a părut nimic curios. Eram de la ţară şi eram obişnuit cu greutăţile, eram obişnuit să mă trezesc noaptea la patru să mă duc la cosit Deci nu era nici o problemă. De îmbrăcat… nici acum nu mi-e greu să mă îmbrac şi să mă dezbrac de 20 de ori pe zi. Cu toate că nu sunt mireasă. Că ăsta e specificul în armată. Îmbrăcarea, dezbrăcarea, intră, ieşi afară, nu mai ieşi afară, că ce cauţi tu acolo! (râde). Pe de altă parte mie mi-a plăcut şi rigurozitatea şi programul.

Rep. – Cum aţi ajuns cu serviciul în judeţ?

I.C. – Am ajuns destul de repede, la un an jumate după ce am ieşit ofiţer. Am fost un an jumate la Lipova şi în 1977 s-a înfiinţat Brigada de Vânători de Munte. Având în vedere această oportunitate am venit în zonă. De acolo, în 1984 am venit la Comandamentul Brigăzii în Bistriţa, unde m-am şi mutat cu familia. Apoi am mai prins o restructurare şi am plecat la Borşa la Batalionul de Vânători de Munte. În 1990 m-am întors la Brigadă la Bistriţa. Din 1998 am venit la Centrul Militar. Şi aici am trecut pe mai multe funcţii. Din 2002 sunt şef de stat major. Deci am trecut prin toate gradele. Eu am fost în armată ofiţer de automobile, nu de comandă. Am avansat firesc. Dar acum, după noua organizare a armatei, când funcţii cu grad mare sunt mult mai puţine, probabil că se va avansa mai greu. Adică visul ofiţerului de a ieşi din armată colonel va fi, se pare, doar un vis.
Rep. – Suteţi de acord cu sintagma “unde se sfârşeşte logica începe armata”?

I.C. – N-am fost niciodată, cu toate că în trecutul foarte apropiat am avut comandanţi care şi acum spun că în armată logica rămâne la poartă. Nu cred că mai e cazul, pentru că nici cei care sunt înăuntru nu mai sunt soldaţi “proşti”, adică cu mai puţină şcoală ca înainte, deci şi colegii noştri soldaţii, cum îmi place mie să le spun, sunt trataţi altfel.

Rep.- Cum sunt şi cum erau trataţi soldaţii înainte?

I.C.- Eu am spus întotdeauna că soldaţii au veşnic 20 de ani. Ofiţerii nu. Asta pentru că la 20 de ani se făcea încorporarea, iar soldaţii se schimbau ciclic. Acum nici măcar aia nu se mai potriveşte deoarece, trecându-se la profesionalizarea armatei, nu vor mai fi nici soldaţii mereu de 20 de ani. Îmi place să sper că am prins ultima parte a perioadei în care soldatul era considerat, să zicem, o fiinţă inferioară. Aveam un comandant pe care l-am prins eu când eram locotenent şi care spunea că soldatul este un umanoid, 99 la sută escroc şi unu la sută porc. Ei bine, nu mai e cazul. Eu n-am mai prins un asemenea soldat. Trebuie să ştiţi că viaţa grea a soldatului, în afară de câţiva subofiţeri, tot din ăia mai vechi, nu o făceau cadrele, ci ceilalţi soldaţi, colegii lor care aveau cu două ore de armată în plus. Dar am găsit şi eu un caporal de 1,50 m care făcea chestii umilitoare cu soldaţi de 1,70 m. Şi l-am întrebat pe acest caporal de ce procedează aşa. Mi-a răspuns că aşa a auzit el acasă că se face în armată. Deci era şi o chestie care circula în folclor, ca Mioriţa. Dar astea se făceau după amiază când la program nu mai erau cadre, ci gradaţi. În sensul rău, că în sensul bun şi eu, în şcoala militară, la început, am avut sector la WC-uri. Şi n-am murit pentru asta. Dar când munca se face prin bătaie de joc, apar problemele.

Rep. – Mulţi tineri au plătit până recent bani grei ca să scape de armată. S-a intervenit pe lângă dumneavoastră în acest sens?

I.C.- Pot să vă spun un singur lucru. Eu am lucrat o perioadă destul de scurtă de doi ani şi la Biroul Încorporare. În principiu eu m-am ocupat de cei care voiau să facă armată, nu de cei care nu voiau. Stăteam de vorbă cu ei şi îi lăsam să-şi aleagă unde vor să satisfacă stagiul militar. Dar trebuie să ştiţi că pe vremea obligativităţii, singura modalitate de a nu satisface stagiul militar era cea medicală. Bineînţeles, cu nişte excepţii pe care le-am auzit şi eu cu furatul livretului militar, treabă care este direct de puşcărie, fără nici o escală. Scutirea medicală era singura modalitate de a scăpa definitiv de armată. Şi dacă vă amintiţi, au fost şi ceva scandaluri la Spitalul Militar de la Piteşti pe tema asta.

Rep.- Dar se putea amâna… fără număr.

I.C. – De amânat, vă spun că am făcut şi eu această chestiune. Dar numai din motive rezonabile, în afară de şcoală. Că adeverinţe de student aduceau ei, iar noi nu aveam obligativitatea să le verificăm. Chestia cu amânatul am făcut-o şi eu şi poate că unii din cei pe care i-am ajutat au profitat sau poate că au făcut prostii. Dar am şi câteva cazuri în care tineri care s-au amânat de mai multe ori au ajuns în situaţia în care au depăşit vârsta şi nu au mai trebuit să meargă în armată. Sunt şi de ăştia. Dar sunt şi din cei care, după o amânare, s-au întors să facă armata. Şi mai sunt unii care azi regretă că nu au făcut-o, care nu şi-au găsit de lucru ceva ca lumea. Nu pot să dau nume, dar cunosc recruţi care după ce au rezolvat fals pe criterii medicale să nu facă armata, bine, nu am probe concrete, dar, cum spuneam, după ce au reuşit să-şi rezolve aşa ceva, i-a lovit viaţa în faţă. Şi, ducându-se să se angajeze cu un livret militar pe care scrie “inapt serviciu militar pe timp de pace” nu s-au putut angaja şi au venit înapoi, recunoscând că şi-a “aranjat” livretul, că în realitate sunt apţi de armată şi ne-a rugat să-i ajutăm. Ei bine, nu se mai putea face nimic. Cunosc cazuri concrete. Aşa că i-am sfătuit pe toţi cei care au intervenit pe lângă mine în acest sens să se gândească bine. Majoritatea s-au amânat şi până la urmă au mers în armată.

Rep. – Armata de profesionişti.

I.C. – Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar eu zic că nu era momentul să se renunţe acum la serviciul militar obligatoriu în România. Asta şi pentru că armata era un loc unde se formau caractere, oameni se formau bărbaţi, se legau prietenii şi relaţii care rămâneau peste ani şi ani. Pe de altă parte, în nici un stat din lume, de la cea mai cruntă şi neagră dictatură şi până la cea mai liberă democraţie, nu există cetăţeni care să nu aibă nici o obligaţie. Toţi trebuie să ştie să îşi apere ţara cu arma în mână. Faptul că apar profesioniştii nu e totuşi un lucru rău. Rămâne de discutat dacă în ţara românească era momentul să se renunţe acum la obligativitate. Un minim de pregătire militară trebuia totuşi făcut. Nu neapărat să fie un chin de doi ani, ci măcar de patru luni, în care fiecare cetăţean să înveţe care e partea din faţă a puştii şi care e cea din spate. Să nu ne mai trezim că la ştiri arată tineri care taie obuze cu fierăstrăul, pentru că habar n-au ce se întâmplă. Pentru multe generaţii de bărbaţi armata a constituit şi o şcoală. Azi e o profesie ca oricare alta. Dar impactul va fi major când va trebui să completăm locurile vacantate de recruţi cu profesionişti. De unde? În armată sunt foarte puţine facilităţi. Dacă nu apare o lege bună a soldatului şi gradatului nu o să mai vină nimeni.

Rep.- Aţi lua-o de la început?

I. C. – Greu de spus. Aş putea spune o minciună. Dar nu o fac. Dacă aş avea aceleaşi informaţii pe care le am azi, în nici un caz nu aş urma acelaşi drum.

Ana Dragu
Data aparitiei: 2006-08-21

20 august 2006

CUVÎNTAREA

CUVÎNTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE CEAUŞESCU, la posturile de radio şi televiziune (din seara zilei de 20 dec.1989)



DRAPELUL ROŞU, NR.13952/ 21.XII.1989



REZUMAT:



Cuvîntarea se referă la evenimentele din Timisoara din zilele de 16-17 decembrie 1989. Cuvîntarea a fost rostită în seara zilei de 20 decembrie 1989 la posturile de radio şi televizi-une.



TEXT:



DRAGI TOVARĂŞI ŞI PRIETENI, CETĂŢENI AI REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA.

Mă adresez, în această seară, intregului popor al patriei noastre socialiste, în legătură cu evenimentele grave care au avut loc, în ultimele zile, la Timişoara.

În zilele de 16 şi 17 decembrie sub pretextul impiedicării aplicării unei sentinţe judecătoreşti legale, cîteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări şi inci-dente trecind la atacarea unor instituţii de stat, distrugand şi jefuind o serie de clădiri de magazine, de clădiri publice, iar in ziua de 17 decembrie şi-au intensificat activitatea împotriva instituţiilor de stat şi de partid, inclusiv a unor unitaţi militare. Din desfăşurarea evenimentelor şi din declaraţiile unor participanţi la aceste evenimente, aceste grupuri aveau scopul de a provoca dezordine şi distrugerea instituţiilor şi bunurilor ge-nerale ale oraşului şi de a da semnalul unor asemenea acţiuni şi in alte centre. Populaţia din Timişoara cunoaşte şi a văzut toate aceste distrugeri de tip fascist care au avut loc. Cu toate insistenţele depuse, timp de două zile, de organele politice, de partid, de consiliul popular, de conducerile întreprinderilor şi de organele de ordine, accceste grupuri au continuat şi şi-au intensificat activitatea de distrugere, de atacare a instituţiilor şi magazinelor, inclusiv a unor unităţi militare. În aceste împrejurări grave, in seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unităţile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acţioneze împotriva unităţilor militare şi instituţiilor de stat şi politice. Deoarece acţiunile grupurilor antinaţionale, teroriste, au continuat, unităţile militare - conform Constituţiei şi în conformitate cu legile ţării - au fost obligate să se apere, să apere ordinea şi bunurile întregului oraş, de fapt să apere ordinea în întreaga tară. Organele de ordine, procuratura, au efectuat şi continuă să efectueze cercetările corespunzătoare pentru a stabili cauzele şi vinovaţia acestor acte cu caracter net fascist, provocator, de distrugere. Din datele de care se dispune pină in prezent, se poate declara cu deplină certitudine că aceste actiuni cu caracter terorist au fost organizate şi declanşate în strînsă legătură cu cercurile reactionare, împerialiste, iredentiste, soviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite tări străine.

Scopul acestor acţiuni antinaţionale a fost acela de a provoca dezordinea în vederea des-tabilizării situaţiei politice, economice, de a crea condiţiile dezmembrării teritoriale a României, distrugerii îndependenţei şi suveranitătii patriei noastre socialiste.

Nu intimplător posturile de radio de la Budapesta şi din alte tari au declanşat, incă în cursul acestor acţiuni antinaţionale, teroriste, o campanie desănţată, de ponegrire, de minciuni împotriva ţării noastre. Scopul - repet, după datele pe care le avem pină in acum şi din poziţia luată de cercurile revizioniste, revanşarde, de cercurile imperialiste din diferite ţări - este acela de a distruge îndependenta, integritatea, de a opri cursul dezvoltării socialiste a României, de a întoarce România înapoi sub dominaţia străină, de a lichida dezvoltarea socialistă a pa-triei noastre. In faţa acestei situaţii deosebit de grave, este necesar să acţionăm în deplină unitate cu toate forţele pentru apărarea independenţei, integrităţii şi suveranităţii României, de a asigura dezvoltarea construcţiei socialiste in patria noastră. Mă adresez cetăţenilor din Timişoara cu chemarea de a da dovadă de inaltă răspundere şi de a face totul pentru liniştea şi ordinea orasului lor, de a contribui la liniştea şi ordinea în întreaga ţară. Doresc să declar cu toată răspunderea că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare.

Nu au răspuns, chiar atunci cind soldaţii şi ofiţerii au fost loviţi, ci numai atunci cind situaţia a ajuns de aşa natură încit au fost atacaţi de bandele teroriste şi au fost puse în pericol instituţiile fundamentale, ordinea din judet. Armata şi-a îndeplinit pe deplin datoria fată de patrie, faţă de popor şi cuceririle socialismului! Dacă armata şi unităţile nu şi-ar fi îndeplinit datoria şi răspunderea faţă de patrie, faţă de popor, ar fi insemnat să nu răspundă jurămintului, să nu îndeplinească prevederile Constituţiei ţării, de a actiona cu fermitate in apărarea cuceririlor socialiste, a cuceririlor intregului popor, a independenţei, integritaţii şi suveranităţii României. De altfel, aşa trebuie să actioneze orice cetăţean al patriei noastre in apărarea socialismului şi independenţei ţării! Vreau să declar deschis că nu as răspunde increderii acordate de popor dacă nu aş face totul pentru a apăra întegritatea, îndependenţa, suveranitatea României, dreptul deplin al poporului nostru de a-şi hotări dezvoltarea în mod independent, fără nici un amestec din afară. Campania declanşată de diferite cercuri şi guverne împotriva României demonstrează cu putere că aceste acţiuni au fost din timp bine pregătite. Se pune pe drept cuvînt întrebarea: "de ce acele cercuri imperialiste şi guverne, care fac tot felul de declaraţii împotriva României, nu au spus niciodată nimic în legătură cu evenimenele foarte grave din diferite tări din ultimul timp? Reiese cu toată claritatea că această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor - a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă. Cu toţii ne reamintim de poziţia fermă a intregului nostru popor in 1968, împotriva invaziei Cehoslovaciei şi pentru apărarea independenţei României. Acum se poate afirma că este o situaţie asemănătoare, sau chiar mai gravă. De aceea, se împune să acţionăm cu întreaga răspundere pentru a respinge orice atacuri împotriva României, a construcţiei socialiste din patria noastra! Regretăm foarte mult că s-a ajuns la o asemenea situaţie, dar aceasta nu se datoreşte organelor de ordine şi unităţilor militare, care timp de de două zile au dat dovadă de maximă răbdare şi îngăduinţă faţă de acţiunile elementelor teroriste, fasciste din Timişoara ci acelora care s-au pus în slujba agenturilor străine şi care au acţionat în mod premeditat şi bine pregătit pentru declanşarea acestor grave incidente de la Timişoara!

Mă adresez tuturor organelor şi organizaţiilor de partid, comuniştilor, organizaţiilor U.T.C., sindicatelor şi tuturor sindicaliştilor, Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, tuturor organelor şi organizaţiilor obşteşti pentru a acţiona, în deplină unitate, în aceste împrejurări grele, pentru a asigura respingerea oricăror acţiuni împotriva patriei noastre socialiste, pentru a asigura dezvoltarea muncii paşnice, de realizare a hotăririlor Congresului al XIV-lea al partidului! Mă adresez tuturor cetăţenilor patriei noastre - fără deosebire de naţionalitate - cu chemarea de a da dovadă de o înţelegere deplină a situaţiei grave care s-a creat prin actiunile teroriste de la Timişoara şi de a acţiona, în deplină unitate şi solidaritate, pentru apărarea socialismului de a face totul pentru pentru a nu se permite să se repete asemenea stări de lucruri! Societatea noastră asigură condiţii de participare deplină a tuturor cetăţenilor tţări, a tuturor categoriilor sociale, la întreaga viaţă politică, la conducerea întregii societăţi. Sînt create cele mai largi posibilităţi ca in cadrul democraţiei noastre muncitoreşti - revoluţionare, să dezbatem şi să soluţionăm, în deplină unitate, toate problemele privind viaţa, munca, bunăstarea întregii naţiuni, dar şi independenţa, suveranitatea şi integritatea patriei.

Este necesar să respingem cu hotărire orice acţiuni îndreptate împotriva patriei, a poporului nostru - constructor paşnic al socialismului - a independenţei, a construcţiei noii orinduiri socialiste in România! Să actionăm cu întreaga răspundere faţă de prezentul şi viitorul socialist al patriei noastre, pentru a asigura munca şi liniştea întregului nostru popor!

Este de datoria tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România să acţioneze cu toate forţele împotriva tuturor celor care, în slujba diferitelor interese străine, a serviciilor de spionaj, a cercurilor imperialiste reactionare, işi vînd ţara pentru un pumn de dolari sau de alte valute.

Trebuie să dăm o ripostă hotărîtă împotriva celor care vor să dezmembreze România, să lichideze integritatea şi independenţa patriei noastre! Este necesar să sprijinim - în orice împrejurări - armata noastră, apărătoare de nădejde a independenţei, suveranitaţii şi in-tegritaţii ţării, a construcţiei socialiste, a vieţii paşnice a întregii noastre naţiuni!

Să acţionăm în aşa fel pentru a nu fi necesară intervenţiei armatei. Dar, in acelaşi timp, să nu se admită, în nici o împrejurare, ca armata să fie atacată, să nu admitem ca ea să fie oprită să acţioneze împotriva celor ce crează dezordine, a celor ce împiedică activitatea şi munca paşnică a poporului! Adevărata libertate, adevăratul umanism înseamnă a asigura dezvoltarea socialistă a patrici, bunăstarea întregii naţiuni, a asigura independenţa, integritatea ţării şi a-i demasca pe toţi aceia care acţionează - indifirent sub ce forme - împotriva intereselor patriei, a independenţei, a socialismului în România. Înţelegînd bine gravitatea evenimentelor petrecute la Timişoara, aceste acţiuni dirijate şi organizate împotriva patriei noastre, dorese să asigur intregul nostru popor, întreaga noastră naţiune, că atit organele de stat, cit şi organele de partid vor face totul şi vor acţiona cu întreaga răspundere pentru a soluţiona problemele în deplină colaborare cu toţi oamenii muncii, cu toţi cetăţenii patriei noastre, pentru a face totul ca programele măreţe de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate să fie realizate în cele mai bune condiţii. Dorese să declar, în această seară, în faţa întregii noastre naţiuni că, în ce mă priveşte, ca fiu devotat al poporului, în munca şi răspunderile incredinţate de partid şi popor, voi acţiona în orice împrejurări în interesul poporului, pentru bunăstarea şi fericirea sa, în interesul construcţiei socialiste, al independentei şi suveranităţii ţării! Nu am şi nu voi avea niciodată nimic mai presus decît poporul, patria, integritatea României şi socialismul! Cel mai bun răspuns pe care il putem da cercurilor reacţionare, acelora care doresc să distrugă independenţa şi să oprească construcţia socialistă în România este unitatea noastră, a tuturor, a întregii naţiuni, îndeplinirea în cele mai bune condiţii a programelor de dezvoltare socia1-economică, de înaintare fermă a patriei noastre, liberă şi independentă, pe calea socialismului, acţionind cu toată hotărirea pentru pace şi colaborare, pe principiile deplinei egalităţi în drepturi cu toate naţiunile lumii! Mă adresez tuturor cetăţenilor patriei noastre cu chemarea de a da dovadă de înalt spirit patriotic şi revoluţionar, de a înţelege că cele întimplate la Timişoara constituie acţiuni organizate din timp de cercurile reacţionare, de agenturile de spionaj străine, care au iniţiat toate acestea împotriva patriei noastre. Să acţionăm cu toată răspunderea în aşa fel ca nicăieri în ţara noastră să nu se mal poată organiza şi să nu se mai producă asemenea situaţii. Este necesar, dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, să dăm dovadă de marea răspundere şi inţelepciune a poporului nostru, care în cele mai grele timpuri a dat mari jertfe. Mulţi din cei mai înaintaţi fii ai naţianii noastre şi-au dat viaţa pentru îndependenţa pentru bunăstarea, pentru integritatea ţării şi construcţia socialismului în România. Nu trebuie să existe nimic care să împiedice acţiunea noastră hotărită pentru a servi poporul, socialismul, viitorul luminos al patriei noastre, al naţiunii noastre!

Vă adresez, dragi tovarăşi şi prieteni, dragi compatrioţi, chemarea de a intări colaborarea şi unitatea, de a face totul pentru libertatea, pentru construcţia socialismului, pentru bunăstarea poporului, pentru integritatea şi independenţa României!

05 august 2006

De pe Kappa

ULTIMA SCRISOARE (DE DIVORT)
Draga sotule,

Iti scriu aceasta scrisoare deoarece vreau sa te parasesc pentru totdeauna. Am fost o sotie buna pentru tine (cred eu), timp de 7 ani si nu am nimic sa imi reprosez.
Ultimele doua saptamani au fost iadul pe pamant. Seful tau m-a sunat sa imi spuna ca ti-ai dat azi demisia, iar asta a fost picatura care a umplut paharul.
Saptamana trecuta, ai venit acasa si nu ai observat ca mi-am aranjat parul si unghiile, ti-am gatit mancarea ta preferata si am purtat chiar si o rochie de satin noua. Tu ai venit acasa si ai mancat in 2 minute, apoi ai mers direct la somn, dupa ce te-ai uitat la meci.
Nu imi mai spui ca ma iubesti, nu ma mai atingi... Ori ma inseli, ori nu ma mai iubesti, indiferent care din aceste doua lucruri s-au intamplat, PLEC.

P.S. Daca incerci sa ma gasesti, mai bine renunta. FRATELE tau si cu mine ne mutam impreuna in West Virginia ! Sa ai o viata minunata !

Fosta ta sotie
*************************************************

Draga fosta sotie,

Interesanta scrisoarea ta. E adevarat ca am fost casatoriti timp de 7 ani, insa faptul ca "ai fost o sotie buna" e mult prea departe de adevar.
Vizionez meciuri atat de mult fiindca m-am cam saturat sa ma tot cicalesti. Imi pare rau ca nu a mers.
Ba da, am observat ca te-ai tuns aproape zero saptamana trecuta, insa primul lucru care mi-a venit in minte a fost: "Arati ca un barbat!" Mama mi-a spus ca mai bine nu spun nimic decat sa spun ceva urat.
Cand mi-ai gatit "mancarea favorita", probabil ca m-ai confundat cu fratele meu, fiindca eu nu mai mananc porc de 7 ani. Am plecat direct la culcare dupa meci fiindca am vazut eticheta cu pretul care atarna inca pe rochia ta de satin noua. M-am intrebat daca a fost o coincidenta faptul ca fratele meu a imprumutat de la mine 50 $
dimineata, iar pretul rochiei tale de satin era 49.99$. Dupa toate astea, inca te mai iubeam si simteam ca pot face ceva ca sa mearga intre noi. Asa ca, atunci cand am descoperit ca am castigat la loto 10 milioane de dolari, mi-am dat demisia si am cumparat pentru noi doi 2 bilete in Jamaica. Dar cand am ajuns acasa, plecasesi. Cred ca totul se intampla cu un motiv pe lumea asta. Sper ca ai viata pe care ti-ai dorit-o mereu. Avocatul meu a spus ca, avand in vedere scrisoarea pe care mi-ai lasat-o, nu vei vedea un cent de la mine. Asa ca ai grija !

P.S. Nu stiu daca ti-am spus vreodata, insa Carl, fratele meu, a fost inainte Carla. Sper ca asta nu e o problema pentru tine.

Cu bine,
Ex-sotul tau