Armata lu’ peşte
Este o inepţie să prezinţi opiniei publice ca pe o mare realizare, în octombrie 2006, renunţarea oficială la obligativitatea stagiului militar. Dacă aceasta s-ar fi întâmplat cu 10-12 ani în urmă, mai treacă-meargă. S-ar fi prevenit zecile de sinucideri ale răcanilor cu „arma din dotare”. Nu s-ar mai fi produs atâtea violenţe între camarazi, care au culminat cu cazul omorului multiplu, urmat de sinuciderea criminalului, petrecut între jandarmii „în termen” care asigurau paza Arhivelor Naţionale de la Baia-Mare. Dacă am fi optat încă de atunci pentru o armată de profesionişti, redusă numeric, nu ar mai fi fost posibile desele licitaţii trucate pentru alimente expirate, bocanci sau izmene kaki. Ar fi dispărut mai repede sute de posturi de pierde vară. Tinerii ţării ar fi putut gândi şi respira mai liber, netraumatizaţi pe viaţă de regimul idiot din cazărmi. Anii de comunism au accentuat exact acest rost ascuns al stagiului militar obligatoriu, de a-i integra pe micii rebeli într-o societate a capetelor plecate. Cătănia era o şcoală de îndobitocire programată, de acomodare a individului cu ierarhii nejustificate de valoare, de supunere la ordine discreţionare şi absurde. Dacă supravieţuia infernului, tânărul lăsat la vatră era un conformist, lipsit de iluziile ce puteau periclita sistemul politic cazon din România socialistă.
Şi totuşi, este o enigmă marea încredere acordată de români armatei. Conform unui recent sondaj CURS, armata este creditată cu multă şi foarte multă încredere de 70% din populaţie. Procentul de încredere ajunge până la 53% chiar şi în rândul jurnaliştilor, o categorie profesională cu înalt nivel de informare şi pregătire şcolară, implicit mai critică şi cinică. Rezultatele atât de roze sunt o gogoriţă a celor plătiţi să facă un astfel de sondaj. Autorităţile sunt conştiente de lipsa de realism a aprecierilor. La investirea lui Sorin Frunzăverde, săptămâna trecută, ca nou ministru al Apărării, preşedintele Traian Băsescu a declarat că „armata este departe de a demonstra realitatea aşa cum e ea arătată în statistici şi încă şi mai departe de angajamentele internaţionale ale României în acest domeniu.”
De câteva decenii, în afară de manevre de rutină şi exerciţii regizate, armata română nu a fost pusă într-o situaţie reală în care să-şi dovedească profesionalismul şi eficienţa. La prima ocazie majoră ivită şi-a dovedit limitele. Prilejul concret a apărut în decembrie 1989. Armata s-a comportat lamentabil. Când nu au tras în populaţie, bravii ostaşi români au tras unii în alţii. Masacrul zecilor de soldaţi de la Otopeni este un record al imbecilităţii militare. Armata română s-a lăsat cu uşurinţă indusă în eroare. A dat dovadă de slăbiciune, dezorganizare, naivitate şi slabă dotare tehnică. Nici nu se putea aştepta altceva de la o instituţie învechită, depăşită de vremuri. Este dureros să-ţi închipui cum s-ar fi descurcat în cazul unei confruntări adevărate, cu o armată străină ordonată. Se sparie gândul. Numai că rateurile din decembrie ‘89 nu au fost luate în seamă. S-a dat vina pe teroriştii invizibili, pe spionii estici şi pe complotul internaţional. Militarii au fost martirizaţi şi ei alături de hoţii Revoluţiei, toţi grupaţi în jurul bătrânului bolşevic Iliescu. S-au adăpat împreună de la acelaşi izvor de minciună şi simpatie populară. Doar că rezerva au consumat-o în ritmuri diferite. Politicienii – puşi, ulterior, în situaţia să guverneze, să-şi facă averi, să întreţină legenda care-i legitima pe toţi - şi-au epuizat mai rapid capitalul iniţial de încredere. Armata, mai încet. Mai pe îndelete.
Capii armatei române postdecembriste au valorificat în mod mai discret noile oportunităţi. Invocând interesul naţional sau secretul militar, marile escrocherii puse în operă de unii comandanţi au răzbit mai greu spre urechile şi ochii populaţiei. Totuşi, au ajuns în paginile ziarelor dosarele „Motorola”, schimburile de terenuri cu Becali, „fregatele”, achiziţiile măsluite de tehnică, combustibili şi tot ce consumă o armată supradimensionată numeric. Mai greu, dar s-a aflat de ele. Explicaţia constă în trocul ce a funcţionat din 1989 până în aceste zile. Într-o ţară nesigură, prinsă într-o tranziţie buimacă, cei care au confiscat puterea politică nu s-au putut lipsi de cea mai obedientă, mai conservatoare şi obtuză instituţie. Armata a fost garantul acestei asocieri politice fundamentate pe o mare minciună, bastionul ultim în faţa potenţialelor nemulţumiri şi reacţii sociale. Ar fi funcţionat conform aceloraşi reguli şi după 2007, dacă nu ni s-ar fi atras atenţia că nu mai putem ieşi în lumea bună cu o asemenea diformă potaie de pază.
Alexandru LELE
Data aparitiei: 2006-10-30
30 octombrie 2006
16 octombrie 2006
Interviu...Din Gazeta de Bistrita
Valeria Tămăşoi Moisil, director DMSSF: “Îmi place ceea ce fac”
* Valeria Tămăşoi Moisil conduce Direcţia Muncii din anul 2005 * După câştigarea concursului a urmat două cursuri de master, unul în Ştiinţe Administrative şi unul
în Inspecţia Socială, pentru a se descurca mai bine în fruntea instituţiei * Din această funcţie speră că, odată cu intrarea în UE, lucrurile se vor armoniza iar oamenii vor duce o viaţă mai bună.
Reporter: Cine este Valeria Tămăşoi - Moisil?
Valeria Tămăşoi - Moisil: Sunt născută în 1958, 28 martie, în comuna Şanţ, într-o minunată regiune de munte. Sunt căsătorită, am două fete, cea mare este studentă în anul IV la o Facultate de Medicină din Franţa, iar cea mică este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Andrei Mureşanu” Bistriţa şi se pregăteşte tot pentru medicină. Am absolvit Facultatea de Chimie din Timişoara, promoţia ’83. Primul loc de muncă a fost la Fabrica de sticlărie şi menaj Bistriţa, unde am lucrat ca inginer tehnolog, iar după primul an am fost numită şefă CTC. În anul 1992 am fost angajată ca inspector la Direcţia Muncii, iar în anul 2000, când Direcţia s-a împărţit, m-am orientat spre Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă.
Rep.: Când şi cum aţi fost numită în funcţia de director a DMSSF?
V.T.M.: În luna iunie a anului 2005 am fost numită în postul de director al Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Bistriţa-Năsăud, în urma câştigării concursului pentru postul respectiv. Pentru o mai bună calificare la locul de muncă am urmat două cursuri de master, unul în Ştiinţe Administrative şi unul în Inspecţia Socială.
Rep.: Aţi fost sprijinită politic?
V.T.M.: Sprijinul politic este ceva ciudat, pentru că oamenii politici se orientează spre cei despre care ei cred că fac faţă. După ce iei un examen, vine şi avizul politic. Dacă nu, nu se dă nici un aviz. Nu te duci cu ceva în buzunar şi zici că faci parte din Alianţă şi vrei postul.
Rep.: Aţi dorit postul de la AJOFM. Cum vă descurcaţi în actuala funcţie?
V.T.M.: Nu ştiu dacă l-am vrut… Să fii într-un post de conducere este destul de complicat. În actuala funcţie pot spune că mă descurc, îmi place ceea ce fac. Este adevărat că am avut unele reţineri, deoarece mulţi din actuala echipă de aici nu au decât studii medii. Am reuşit totuşi să conving câteva colege să se înscrie la facultate, chiar mă bucur pentru ele, am fost cu ele şi la deschiderea anului universitar. Echipa este harnică, suntem doar 24 de oameni în loc de 30 şi totuşi ne descurcăm destul de bine.
Rep.: Câteva cuvinte despre instituţie...
V.T.M.: Colectivul este unul extraordinar. Activităţile de bază ale Direcţiei sunt prestaţiile sociale. Acordarea prestaţiilor sociale se face în funcţie de venituri. Prin noi se acordă alocaţia de stat pentru copii, alocaţia de susţinere mono-parentală, alocaţia complementară, alocaţia pentru nevăzători, ajutoarele financiare, ajutoarele de urgenţă, ajutoarele de încălzire, ajutoarele pentru completarea de hrană pentru copiii infestaţi cu HIV şi indemnizaţiile pentru susţinerea familiei în creşterea copilului.
Rep.: Ce ne puteţi spune despre schimbările ce se vor produce anul viitor în acordarea indemnizaţiilor maternale? Câte dosare aveţi în plată?
V.T.M.: Direcţia plăteşte în tot judeţul indemnizaţii în valoare de 50-60 miliarde lei vechi într-o lună. Anul acesta avem 2926 de dosare, din care 2877 de indemnizaţii şi 49 de stimulente. Valoarea indemnizaţiilor nu se va schimba nici anul viitor. Ea va rămâne aceeaşi, doar că se va defalca alocaţia de stat pentru copii şi stimulentul. O noutate pentru anul viitor vor fi tichetele de creşă, care se vor acorda lunar, atât salariaţilor bugetari, cât şi angajaţilor unităţilor publice private. Un tichet poate avea o valoare de până la trei sute RON şi va acoperi cheltuielile de creşă.
Rep.: Câte ajutoare financiare şi de urgenţă s-au dat anul acesta şi pentru ce?
V.T.M.: Până la sfârşitul lunii august, s-au acordat 30 de ajutoare financiare şi 315 ajutoare de urgenţă. Ajutoarele de urgenţă se acordă pentru persoanele din situaţii calamitate, iar cele financiare pentru persoanele aflate în extremă dificultate datorită sănătăţii. În urma inundaţiilor de la Târlişua, s-au acordat 13 ajutoare financiare pentru cei care au avut decese în familie, 39 de urgenţă pentru cei evacuaţi şi s-au făcut 41 de anchete sociale pentru acordarea ajutorului financiar pentru cei evacuaţi sau cu locuinţele distruse. Astfel, s-au acordat ajutoare de urgenţă în valoare de 74.650 RON, iar ajutoare financiare s-au dat în suma de 44.800 RON.
Rep.: Cu ce probleme vă confruntaţi în activitatea pe care o depuneţi în cadrul Direcţiei?
V.T.M.: Nu ştiu dacă pot să îmi permit să spun că am probleme. Niciodată nu pot spune că am probleme sau că nu mă descurc. Mi-ar plăcea să avem oameni pe un anumit post şi cu atribuţii distincte. În rest, suntem dotaţi cu calculatoare, avem o clădire frumoasă, avem oameni harnici care sunt dispuşi să lucreze şi peste program. Este o muncă delicată. Este dureros ce se ascunde în spatele clădirii şi a birourilor frumoase. Sunt familii care locuiesc în spaţii de 10-20 mp şi nu vezi în casă o farfurie, o oală sau un dulap. Oamenii sunt săraci, veniturile noastre sunt încă modeste. Mi-ar plăcea ca toată lumea să aibă strictul necesar şi măcar un trai decent.
Rep.: A crescut numărul ajutoarelor pentru căldură faţă de anul trecut?
V.T.M.: Având în vedere grila de cinci sute RON, vor fi mai mulţi potenţiali beneficiari. S-au tipărit 24.000 de formulare, cereri şi declaraţii pe propria răspundere. Până în prezent s-au distribuit în teren 17.000, iar pentru procesare avem un număr de 4000 de cereri. Munca noastră a devenit ceva mai uşoară, deoarece primăriile din localităţile în care este gaz îşi rezolvă singure problemele. Numărul ajutoarelor ar putea creşte, însă sumele acordate vor fi mai mici.
Rep.: Cum vedeţi activitatea Direcţiei în 2007?
V.T.M.: Sper ca anul viitor mai mulţi oameni să aibă strictul necesar, iar noi să mergem să monitorizăm şi să implementăm acte normative care să ducă la o prosperitate, nu la acordarea ajutorului. Sper ca autorităţile locale să vină cu mai multe proiecte, deoarece noi suntem cei care finanţăm şi coordonăm activitatea serviciilor sociale. Ar fi bine dacă în fiecare comună ar fi acreditat măcar un serviciu pentru consultanţă, de unde lumea să obţină mai multe informaţii. Dacă fiecare primărie din teritoriu ar avea un asistent social calificat, munca nostră ar fi mai uşoară. Eu sper că odată intraţi în Uniunea Europeană, condiţiile se vor armoniza.
Interviu realizat de Iulia BALAZS
Data aparitiei: 2006-10-1
* Valeria Tămăşoi Moisil conduce Direcţia Muncii din anul 2005 * După câştigarea concursului a urmat două cursuri de master, unul în Ştiinţe Administrative şi unul
în Inspecţia Socială, pentru a se descurca mai bine în fruntea instituţiei * Din această funcţie speră că, odată cu intrarea în UE, lucrurile se vor armoniza iar oamenii vor duce o viaţă mai bună.
Reporter: Cine este Valeria Tămăşoi - Moisil?
Valeria Tămăşoi - Moisil: Sunt născută în 1958, 28 martie, în comuna Şanţ, într-o minunată regiune de munte. Sunt căsătorită, am două fete, cea mare este studentă în anul IV la o Facultate de Medicină din Franţa, iar cea mică este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Naţional “Andrei Mureşanu” Bistriţa şi se pregăteşte tot pentru medicină. Am absolvit Facultatea de Chimie din Timişoara, promoţia ’83. Primul loc de muncă a fost la Fabrica de sticlărie şi menaj Bistriţa, unde am lucrat ca inginer tehnolog, iar după primul an am fost numită şefă CTC. În anul 1992 am fost angajată ca inspector la Direcţia Muncii, iar în anul 2000, când Direcţia s-a împărţit, m-am orientat spre Agenţia de Ocupare a Forţei de Muncă.
Rep.: Când şi cum aţi fost numită în funcţia de director a DMSSF?
V.T.M.: În luna iunie a anului 2005 am fost numită în postul de director al Direcţiei de Muncă, Solidaritate Socială şi Familie Bistriţa-Năsăud, în urma câştigării concursului pentru postul respectiv. Pentru o mai bună calificare la locul de muncă am urmat două cursuri de master, unul în Ştiinţe Administrative şi unul în Inspecţia Socială.
Rep.: Aţi fost sprijinită politic?
V.T.M.: Sprijinul politic este ceva ciudat, pentru că oamenii politici se orientează spre cei despre care ei cred că fac faţă. După ce iei un examen, vine şi avizul politic. Dacă nu, nu se dă nici un aviz. Nu te duci cu ceva în buzunar şi zici că faci parte din Alianţă şi vrei postul.
Rep.: Aţi dorit postul de la AJOFM. Cum vă descurcaţi în actuala funcţie?
V.T.M.: Nu ştiu dacă l-am vrut… Să fii într-un post de conducere este destul de complicat. În actuala funcţie pot spune că mă descurc, îmi place ceea ce fac. Este adevărat că am avut unele reţineri, deoarece mulţi din actuala echipă de aici nu au decât studii medii. Am reuşit totuşi să conving câteva colege să se înscrie la facultate, chiar mă bucur pentru ele, am fost cu ele şi la deschiderea anului universitar. Echipa este harnică, suntem doar 24 de oameni în loc de 30 şi totuşi ne descurcăm destul de bine.
Rep.: Câteva cuvinte despre instituţie...
V.T.M.: Colectivul este unul extraordinar. Activităţile de bază ale Direcţiei sunt prestaţiile sociale. Acordarea prestaţiilor sociale se face în funcţie de venituri. Prin noi se acordă alocaţia de stat pentru copii, alocaţia de susţinere mono-parentală, alocaţia complementară, alocaţia pentru nevăzători, ajutoarele financiare, ajutoarele de urgenţă, ajutoarele de încălzire, ajutoarele pentru completarea de hrană pentru copiii infestaţi cu HIV şi indemnizaţiile pentru susţinerea familiei în creşterea copilului.
Rep.: Ce ne puteţi spune despre schimbările ce se vor produce anul viitor în acordarea indemnizaţiilor maternale? Câte dosare aveţi în plată?
V.T.M.: Direcţia plăteşte în tot judeţul indemnizaţii în valoare de 50-60 miliarde lei vechi într-o lună. Anul acesta avem 2926 de dosare, din care 2877 de indemnizaţii şi 49 de stimulente. Valoarea indemnizaţiilor nu se va schimba nici anul viitor. Ea va rămâne aceeaşi, doar că se va defalca alocaţia de stat pentru copii şi stimulentul. O noutate pentru anul viitor vor fi tichetele de creşă, care se vor acorda lunar, atât salariaţilor bugetari, cât şi angajaţilor unităţilor publice private. Un tichet poate avea o valoare de până la trei sute RON şi va acoperi cheltuielile de creşă.
Rep.: Câte ajutoare financiare şi de urgenţă s-au dat anul acesta şi pentru ce?
V.T.M.: Până la sfârşitul lunii august, s-au acordat 30 de ajutoare financiare şi 315 ajutoare de urgenţă. Ajutoarele de urgenţă se acordă pentru persoanele din situaţii calamitate, iar cele financiare pentru persoanele aflate în extremă dificultate datorită sănătăţii. În urma inundaţiilor de la Târlişua, s-au acordat 13 ajutoare financiare pentru cei care au avut decese în familie, 39 de urgenţă pentru cei evacuaţi şi s-au făcut 41 de anchete sociale pentru acordarea ajutorului financiar pentru cei evacuaţi sau cu locuinţele distruse. Astfel, s-au acordat ajutoare de urgenţă în valoare de 74.650 RON, iar ajutoare financiare s-au dat în suma de 44.800 RON.
Rep.: Cu ce probleme vă confruntaţi în activitatea pe care o depuneţi în cadrul Direcţiei?
V.T.M.: Nu ştiu dacă pot să îmi permit să spun că am probleme. Niciodată nu pot spune că am probleme sau că nu mă descurc. Mi-ar plăcea să avem oameni pe un anumit post şi cu atribuţii distincte. În rest, suntem dotaţi cu calculatoare, avem o clădire frumoasă, avem oameni harnici care sunt dispuşi să lucreze şi peste program. Este o muncă delicată. Este dureros ce se ascunde în spatele clădirii şi a birourilor frumoase. Sunt familii care locuiesc în spaţii de 10-20 mp şi nu vezi în casă o farfurie, o oală sau un dulap. Oamenii sunt săraci, veniturile noastre sunt încă modeste. Mi-ar plăcea ca toată lumea să aibă strictul necesar şi măcar un trai decent.
Rep.: A crescut numărul ajutoarelor pentru căldură faţă de anul trecut?
V.T.M.: Având în vedere grila de cinci sute RON, vor fi mai mulţi potenţiali beneficiari. S-au tipărit 24.000 de formulare, cereri şi declaraţii pe propria răspundere. Până în prezent s-au distribuit în teren 17.000, iar pentru procesare avem un număr de 4000 de cereri. Munca noastră a devenit ceva mai uşoară, deoarece primăriile din localităţile în care este gaz îşi rezolvă singure problemele. Numărul ajutoarelor ar putea creşte, însă sumele acordate vor fi mai mici.
Rep.: Cum vedeţi activitatea Direcţiei în 2007?
V.T.M.: Sper ca anul viitor mai mulţi oameni să aibă strictul necesar, iar noi să mergem să monitorizăm şi să implementăm acte normative care să ducă la o prosperitate, nu la acordarea ajutorului. Sper ca autorităţile locale să vină cu mai multe proiecte, deoarece noi suntem cei care finanţăm şi coordonăm activitatea serviciilor sociale. Ar fi bine dacă în fiecare comună ar fi acreditat măcar un serviciu pentru consultanţă, de unde lumea să obţină mai multe informaţii. Dacă fiecare primărie din teritoriu ar avea un asistent social calificat, munca nostră ar fi mai uşoară. Eu sper că odată intraţi în Uniunea Europeană, condiţiile se vor armoniza.
Interviu realizat de Iulia BALAZS
Data aparitiei: 2006-10-1
Abonați-vă la:
Postări (Atom)